Contactează-mă

duminică, 16 iunie 2013

Mărunte..



Unii oameni îți pot schimba viața, alții te pot lăsa pustiit. Prin ceea ce fac, cum se comportă cu tine, îți dau ocazia să visezi și să-ți dai seama că NU ești SINGUR. Te sprijină când ai nevoie, îți pun o vorbă bună, oricât de neînsemnată, dar care pentru tine contează mult. Într-un cuvânt: te ajută. Ceilalți, pe care dorești să nu-i fi întâlnit vreodată, îți provoacă tot felul de reacții, unele mai ieșite din comun decât altele. Repulsie, bârfă, răutate. Mama îmi zicea că pe vremea ei nu era atâta invidie și răutate.

Ce s-a întâmplat cu oamenii din ziua de azi? S-au schimbat, probabil din cauza condițiilor de trai, de poziția socială, ori din cauza greutăților la care au fost supuși. Și totuși, aceasta nu este o scuză să nu mai fi OM. Te transformi într-un robot, o copie a celor mai negre situații manevrate de cei cu adevărat puternici, niște pioni pe tabla de șah. M-am săturat să văd pe stradă oameni vorbind efectiv singuri, fiind în lumea lor. E dureros că după o viață în care au muncit pentru viitorul lor și al copiilor lor, sunt lăsați de izbeliște, fiind părăsiți de cei dragi. Pentru că, nu-i așa, nu se cade să te "faci de râs" din cauza mamei tale, care, săraca, vorbește de una singură.

Anyways.. Săptămâna precedentă m-a trecut prin toate extremele. Cred că a fost prima din multele care mă vor forma pe mine ca adult, așezându-mi viitorul pe un piedestal la care trebuie să ajung. Am descoperit că viața nu e la fel de roz ca atunci când eram mai mică, când totul se învârtea în jurul meu și totul mi se cuvenea. Am învățat că persoanele cele mai slabe sunt cele care se cred cele mai importante și te tratează ca pe un gunoi, când, de fapt, ei sunt cu mult sub tine și cei mari sunt de obicei modești și dispuși să te ajute. Pământul are și lichelele ei din câte se pare..




Și totuși încă sunt aici. Aștept cu nerăbdare să văd ce mai are timpul de oferit și ce surprize mă mai așteaptă...