Sunt ceea ce sunt..

Uite că, încep să revin din ce în ce mai des pe blog, poate datorită persoanelor care îmi apreciază munca şi care mă ambiţionează să continui, ori datorită gândurilor mele, care sunt cam multe la număr şi care nu mă lasă să dorm noaptea.

De data asta voi vorbi despre mine. La o adică este blogul meu personal, în care ar cam trebui să-mi "împărtăşesc" sufletul cu voi, nu?

Se pare că de ceva vreme am început să fiu nepăsătoare. De ce? Pur şi simplu pentru că m-am săturat de aşa-zişii prieteni pe care nu-i interesează decât cu ce m-am îmbrăcat ieri, ce am vorbit azi şi ce o să fac mâine.
Aşa că puteţi să-mi spuneţi cum vreţi: fiţoasă? da, pentru că pot şi îmi permit, invidioasă? n-am pe cine, alintată? oh, şi încă cum, superficială? doar când dă lenea în mine, muncitoare? în fiecare zi, responsabilă? vara asta m-am schimbat enorm, sufletistă? mai ales cu animalele, fericită? am destule persoane care mă fac să simt aşa zilnic, egoistă? mai ales cu ce îmi aparţine, prietenă bună? doar cu cei care o merită şi mă merită. Aş mai avea multe calităţi şi defecte pe care le-aş putea enumera, însă prefer să mă descoperiţi voi aşa cum sunt de fapt, nu în urma a ceea ce citiţi sau auziţi. Pot să bag mâna în foc că aţi auzit destule neadevăruri de la "aşa-zişii" prieteni de care pomeneam mai sus.

P.S: Cum zice şi melodia de mai jos şi titlul evident, "sunt ceea ce sunt" şi nimeni nu mă poate schimba nici pe mine, nici gândirea pe care continui să mi-o cultiv în fiecare zi.

That's all by now, voi reveni când mintea mea va mai lucra ceva atât de filozofic, ca până acum. Pau-pau, miau-miau şi sănătate vouă şi neamurilor voastre.