Aşa ca de sfârşit de an..

Iată că am ajuns, DIN NOU, la sfârşitul unui an. Şi încă ce an...

2011 a fost un an plin din toate punctele de vedere, dacă nu, măcar din al meu.

Pot să zic că am avut un an super încărcat. Am mâncat, am băut, m-am îmbătat, am fumat, am sărit, am urlat, am dansat, am luat-o razna, m-am îndrăgostit, am suferit, m-am îndrăgostit, iar am suferit, am cunoscut oameni noi, am ieşit în oraş, am party rocking all day long, am sucit minţi, am jonglat cu visele mele şi ale celor din jur, am cântat, am dansat, am urlat iar, am chiuit, m-am chinuit să învăţ să cânt la chitară, am reuşit să-mi dezacordez chitara şi am lăsat-o tristă în husă, m-am certat cu prietenii, m-am certat cu părinţii, mi-am regăsit unii prieteni şi i-am pierdut pe alţii, sau s-au pierdut ei pe drum, am realizat ce este prietenia adevărată şi i-am îndepărtat pe cei care nu erau de acord cu asta, am râs, m-am bucurat de lucruri mărunte, am zâmbit chiar şi atunci când nu am simţit-o, i-am făcut pe cei din jur să se simtă bine, împliniţi.



Sper că anul care vine şi care îmi aduce venerabila vârstă de 18 ani să fie unul mai bun, mai blând, pace în lume şi pe stradă, multă dragoste şi rockăială \m/.

Tu cum ai petrecut în 2011?

Eu sunt..

Eu sunt...

Eu sunt ceea ce tu nu eşti,

Aş dori să ştiu tot ce e prin lume, şi-n viaţă ce-o să fiu,

Aud glasul minţii, care-mi spune poveşti, să scriu,

Văd o viaţă trecătoare şi cum trece ca o clipă,

Vreau să o trăiesc aşa cum vreau şi nu să fac risipă,

Eu sunt viaţa ce tu nu ştii să o trăieşti..

Mă prefac că sunt un trandafir cu prea mulţi spini,

Sunt stăpâna universului şi a muzicii în care mă regăsesc,

Ating iluzia viselor când vreau să le-mplinesc,

Mă îngrijorează oamenii care-n aroganţă cresc,

Plâng căci timpul e de-ajuns şi nu greşesc,

Eu sunt arţarul ce nu poţi să-l înclini..

Ştiu să cânt şi-n alte limbi să vorbesc,

Spun glasului meu lăuntric şi vreau să-l liniştesc,

Visez la multe lucruri şi-un suflet prietenesc,

Mă străduiesc din răsputeri ca un suflet să iubesc,

Sper că ignoranţa o voi străpunge şi-n viaţă am să reuşesc,

Eu sunt ceea ce tu nu eşti.

Temă la psihologie - primăvara trecută..

De prin viaţă adunate..

Ştiu că nu am mai postat ceva de foarte mult timp. Vremea trece, vremea vine, şi deja suntem la sfârşitul lunii noiembrie. Într-o săptămână vine decembrie şi se mai încheie un an. Până atunci, enjoy below...  

 1. Să-ţi apară coşuri sau pete pe faţă înainte de "marea întâlnire"..
 2. Să rămâi fără baterie în timpul unei convorbiri importante.
 3. Să ţi se termine minutele şi mesajele atunci când ai cea mai mare nevoie de ele.
 4. Să rămâi fără curent înaintea unui test sau proiect important din ziua următoare.
 5. Să ţi se descarce mp4-ul în timpul unei melodii preferate pe care o fredonai.
 6. Să rămâi fără baterie la telefon şi fără curent în acelaşi timp.
 7. Să termini de citit o carte sau o revistă înaintea unei ore plictisitoare sau în care stai degeaba.
 8. Să ţi se lipească guma pe ghiozdan şi să-ţi dai seama de asta abia acasă.
 9. Să primeşti o veste tristă într-un moment de fericire maximă (not cool at all >.<)
10. Să fii întreruptă într-un moment de inspiraţie şi să-ţi uiţi toată ideea (se întâmplă frecvent)



Inspiraţie de moment + întâmplări petrecute recent...

More to come..

Odă lunii roşiatice

E frig şi ceaţă. Luna roşiatică a răsărit mândră deasupra casei mele, iar razele ei luminoase îmi alintă tocul ferestrei celei mari.

Încetul cu încetul intru în transă şi parcă îmi iau, uşor, zborul spre ea. Mă văd purtată de umeri pe măreţii nori pufoşi care veghează de aproape, luna.

Luna.. Luna cea plină de farmec şi de afecţiune, care mă alintă şi mă poartă departe spre visare.

Mi te imaginez lângă mine, iar luna ne alintă cu blândele ei raze. Stelele ne sunt aştrii care ne păzesc de toate relele din lume şi ne alină suferinţa. Sunt numai tu şi eu, doi adolescenţi vioi şi îndrăgostiţi, iar luna este singurul martor al iubirii noastre. Iubire care răsare în fiecare zi din ce în ce mai mult şi care devine din ce în ce mai frumoasă. Însă seara te simt cel mai aproape, cel mai aproape de lună şi de visare. Eu şi tu, doi copii pierduţi de lume şi plini de iubire. Te privesc în ochi şi nu-mi vine a crede. Ochii tăi mari şi senini privesc atent toate trăsăturile mele, iar eu nu mă pot opri să mă pierd în ei. Buzele tale calde şi moi mă îndeamnă să nu încetez să le sărut.

Sunt numai noi doi, tu şi eu, iar luna ne veghează cu caldele ei raze....

Open wounds, never heal.. [short story]

Întuneric total. Aceeaşi tejghea a cărei vopsea dispare pe zi ce trece. Tu. El. Neonul. Barul.

Tu îţi savurezi în linişte ţigara. El... îşi consumă conştiincios drogul preferat - băutura. Amândoi sunteţi dependenţi de acelaşi lucru - singurătatea.

Privirea îi este departe, foarte departe. Se uită cu atenţie spre paharul aproape gol, dar nu-l vede. Ochii îi sunt pierduţi în gol iar faţa îi este lipsită de reacţie. Este captiv în propria-i lume.

Tu îl priveşti fără să-ţi dai seama. Încerci să-ţi imaginezi ce-l determină să stea aşa de pierdut şi fără de reacţie. Este ca un zombie, dar încă mai are viaţă.

Încerci să te îndrepţi spre el, dar te opreşti la jumătatea drumului. În sfârşit el îşi ridică privirea şi surprinsă îţi dai seama că te-a zărit. Un mic surâs îi apare în colţul gurii şi ai impresia că te-a invitat să i te alături.

Însă nu faci niciun pas şi parcă sufletul tău ţi-a părăsit corpul. Până să te dumireşti, el se află în faţa ta şi te întreabă dacă eşti bine. Cu vocea mai mult şoptită reuşeşti să îngaimi că eşti bine şi-l întrebi dacă i te poţi alătura.

El acceptă şi-ţi cedează locul. Ca un adevărat gentleman îţi trage scaunul şi te întreabă dacă vrei să mănânci ceva. Cu o voce politicoasă îl refuzi, dar îi spui că nu ar strica un pahar de apă plată. Cu un aer sofisticat îi cere chelnerului o sticlă de vin şi îţi spune că în seara asta veţi sărbători.

Cu un aer degajat si îndrăzneţ îl întrebi ce anume veţi sărbători.
Cu un surâs ştrengăresc el îţi răspunde că tu eşti cea pe care o aştepta de atâta vreme.

Fără să-ţi dai seama te pierzi în ochii lui de un albastru murdar. Încerci să te afunzi şi mai mult în ei şi-i citeşti durerea din privire. Îţi dai seama că ai trecut printr-o pasă asemănătoare şi de gândeşti la cât de mult vă asemănaţi.

Însă privirea îţi alunecă ceva mai jos, la buzele lui cărnoase şi foarte moi. În următorul moment îi simţi mâna catifelată peste a ta şi faci pasul decisiv. Buzele voastre se unesc pe moment, iar mirosul parfumului lui te ameţeşte pur şi simplu.

Cu o putere extraordinară te chinui să te ridici din scaun şi i te alături, amândoi sărutându-vă şi pierzându-vă în îmbrăţişări calde şi detaşate...